Corriere della Sera: Filmul Francesca al lui Bobby Paunescu prezinta si vinovatiile romanilor

Prezentat într-adevăr negativ în filmul "Francesca" al lui Bobby Păunescu este în primul rând poporul român ÅŸi visul său despre un Eldorado italian al banilor ÅŸi prosperităţii, deÅŸi pelicula ÅŸi-a câÅŸtigat notorietatea în presa din Italia datorită replicilor în care sunt acuzaÅ£i de rasism deputatul Alessandra Mussolini ÅŸi primarul Veronei, Flavio Tossi, comentează joi o cronică publicată în pagina de cinema ÅŸi TV a cotidianului Corriere della Sera.

Filmul lui Păunescu dezvăluie o realitate românească a traficanÅ£ilor ÅŸi corupÅ£iei, iar povestea jignirilor aduse celor doi politicieni din Peninsulă sunt doar "tipicele polemici italiene ale celor care nici măcar nu au văzut filmul ÅŸi s-au oprit la primele scene", se arată în prezentarea de către cotidianul italian a filmului ce va fi lansat în această săptămână în cinematografe pentru publicul larg din Italia.

"Francesca" este opera ultimului din seria românească de regizori de mare valoare care, cu filmele lor, au reuÅŸit să facă faţă multora dintre cliÅŸeele criticii, demonstrând mai ales o extraordinară luciditate a modului în care analizează realitatea din propria Å£ară.

Cea care este ghidul în această descoperire a unei Românii care ÅŸi-a pierdut idenitatea este Francesca, o educatoare în vârstă de 30 de ani care ar vrea să meargă în Italia cu ideea deschiderii unei grădiniÅ£e pentru copiii concetăţenilor săi emigraÅ£i. Un fel de replică actuală a Francescăi Cabrini, protectoarea emigranÅ£ilor italieni sanctificată de Papa Pius al XII-lea, care la sfârÅŸitul secolului XIX a construit orfelinate ÅŸi grădiniÅ£e în America, luptând pentru integrarea conaÅ£ionalilor plecaÅ£i peste Ocean. Iar faptul că românca Francesca îÅŸi găseÅŸte un loc de muncă la Sant"Angelo Lodigiano este o explicită referire la sfânta italiană, care s-a născut în aceeaÅŸi localitate în 1850.

Destinul protagonistei filmului pare să fie decis, ea este hotărâtă să vină în Italia în ciuda temerilor tatălui (care îi aminteÅŸte de atitudinea Alessandrei Mussolini) sau a directoarei sale de la ÅŸcoală (care îi povesteÅŸte despre cea mai cunoscută dintre legendele urbane româneÅŸti: în Italia românii ar fi folosiÅ£i pentru traficul de organe).

Însă în ultimele zile care o despart de călătorie, Francesca este obligată să deschidă ochii asupra unei societăţi care "resimte lipsa unor valori ÅŸi modele" ÅŸi dezvăluie "o lume violentă, agresivă ÅŸi nesigură", pentru a folosi cuvintele regizorului născut la BucureÅŸti, crescut la Milano ÅŸi licenÅ£iat în ElveÅ£ia.

Iar ceea ce Francesca nu ar dori să mai vadă, plecând spre Italia, dezvăluie ochilor noÅŸtri regizorul, cu o duritate ÅŸi un curaj într-adevăr demne de elogiat.

Începând cu funcÅ£ionarul de la agenÅ£ia de plasare de forţă de muncă în străinătate care îi cere, bineîneÅ£eles, un comision ("nu pentru mine, pentru agenÅ£ie") ca să-i facă rost de un prim loc de muncă, dar mai ales logodnicul ei Miţă este cel care arată o lume a corupÅ£iei ÅŸi traficanÅ£ilor, în care mitul afacerii uÅŸoare cu care se poate câÅŸtiga mult ÅŸi repede se conturează prin ÅŸantajuri, subterfugii, ÅŸmecherii. Iar scena cu naÅŸul, căruia Francesca îi cere un împrumut de 1.000 de euro sperând să scape astfel de problemele cu Miţă, ne fac să intuim relaÅ£iile nu tocmai luminoase cărora femeile românce trebuie să li se supună.

Dar dincolo de duritatea poveÅŸtii este stilul de filmare care dă forÅ£a peliculei. Păunescu a ales să filmeze totul cu o aparentă obiectivitate, miÅŸcându-ÅŸi puÅ£in camera de luat vederi ÅŸi lăsând să treacă prin faÅ£a ei obstacolele realităţii.

Fie că e vorba de pereÅ£i sau de umbre care nu se pot lumina, de distanÅ£e care nu pot fi acoperite, efectul este cel al unei realităţi neînduplecate, pe care nu ai cum să o învingi. Camera este mobilă, urmăreÅŸte personajele, ne transmite ÅŸi ideea unei poveÅŸti în continuă devenire, dar este o cameră blocată, care nu scapă deloc din vedere subiectul, obligându-l pe spectator să observe ÅŸi ceea ce nu ar vrea să vadă, reducând intensitatea emoÅ£ională a poveÅŸtii în favoarea obiectivităţii, se încheie cronica din Corriere della Sera.

Prezentat în premieră la Festivalul de Film de la VeneÅ£ia, filmul "Francesca" a fost cenzurat pentru difuzare în cinematrografele veneÅ£iene pe durata festivalului în urma solicitării deputatului Alessandra Mussolini, care s-a declarat ofensată de faptul că prin vocea unuia dintre personaje este numită "târfă care vrea să îi omoare pe toÅ£i românii".

Lansarea în Italia a peliculei de către casa Fandango a fost amânată până pe 27 noiembrie de acÅ£iunea în instanţă înaintată de Mussolini, care a cerut cenzurarea replicii respective, însă tribunalul italian a respins plângerea politicianului italian, apreciind replica prin prisma demersului artistic.

Pe marginea filmului ÅŸi plângerii lui Mussolini s-a dezvoltat în ultimele luni o polemică aprinsă în mediile cinefililor, jurnaliÅŸtilor, dar ÅŸi ale politicienilor din Italia.

Material furnizat de Agentia de Presa AGERPRES