Saşii bistriţeni - expoziţie la Muzeul Etnografic al Transilvaniei

SaÅŸii bistriÅ£eni, obiceiurile lor caracteristice precum ÅŸi interferenÅ£ele cu cele specifice localnicilor români, sunt prezentaÅ£i publicului clujean, într-o expoziÅ£ie deosebită, la Muzeul Etnografic al Transilvaniei (MET).

ViaÅ£a de zi cu zi a saÅŸilor bistriÅ£eni este ilustrată în expoziÅ£ia de la MET prin piese datând din secolul al XIX-lea ÅŸi din perioada interbelică, specifice muncilor tradiÅ£ionale, de la cultivarea plantelor, la creÅŸterea animalelor, apicultură, ori confecÅ£ionarea de mobilier, ceramică, textile de interior ÅŸi alese piese vestimentare.

Fotografii de arhivă, în totalitate remarcabile, executate între anii 1929 ÅŸi 1930 de o cercetătoare a culturii rurale săseÅŸti interbelice, L. Netoliczka, completează informaÅ£iile oferite de obiectele din expunere, redând momente din viaÅ£a unei comunităţi care, din cauza emigrării masive, a rămas astăzi doar o amintire.

O caracteristică remarcabilă a saÅŸilor din zonă, subliniată în expoziÅ£ie, a fost deschiderea spre populaÅ£ia românescă, de la care ei au preluat, de exemplu, vatra liberă cu cuptor de copt, element cultural est-european, ÅŸi au inclus în portul lor zadiile femeieÅŸti, pieptarele închise în faţă ÅŸi cojoacele, piese româneÅŸti prin excelenţă.

În acelaÅŸi timp, saÅŸii bistriÅ£eni au jucat în Transilvania, alături de cei sudici, rolul de agenÅ£i culturali ai Europei Centrale, vehiculând spre Transilvania, prin intermediul breslaÅŸilor care se specializau în spaÅ£iul german, valori culturale citadine ÅŸi rurale caracteristice acestei zone, conectând în acest fel spaÅ£iul est-european la tendinÅ£ele de dezvoltare vest-europene, acesta fiind cel de-al doilea aspect pus în evidenţă de organizatorii expoziÅ£iei de la MET.

ExpoziÅ£ia va fi deschisă până în 5 decembrie.

Grupate în jurul oraÅŸului BistriÅ£a, în zona denumită de localnici Nösnerland, un număr de 33 de sate cu populaÅ£ie săsească ÅŸi-a consolidat, de-a lungul a opt secole, trăsături culturale distincte de restul aÅŸezărilor din regiune. Cele 33 de aÅŸezări au alcătuit grupul nordic al coloniÅŸtilor germanofoni ÅŸi francofoni, aduÅŸi din 1150, pentru întărirea graniÅ£elor de Sud ÅŸi de Est ale Transilvaniei. ColoniÅŸtii proveneau din Å£inutul Rinului, din Valonia ÅŸi din Sudul ÅŸi Centrul Germaniei de azi ÅŸi vorbeau în diferite dialecte. Cetăţeni liberi fiind, subordonaÅ£i doar regelui, ei au format comunităţi aparte, compacte, în teritoriul numit, în vremuri de demult, Königsboden (Pământul Regesc), inaccesibil, iniÅ£ial, altor etnii.

Din acest motiv, ei au configurat, pentru un timp, o entitate culturală cu particularităţi care o deosebesc de cele ale populaÅ£iei româneÅŸti din regiune, dar ÅŸi de zonele săşeÅŸti din Sud-Estul Transilvaniei. Prima dintre caracteristicile care îi reliefează tipicitatea este caracterul rustic dominant.

În aÅŸezările din Nösnerland, influenÅ£ele oraÅŸului, ale BistriÅ£ei, au pătruns mai greu comparativ cu satele din Sud-Estul transilvan, fie ca urmare a unei anumite izolării geografice, fie din cauza dezvoltării economice mai lente a oraÅŸului BistriÅ£a, în raport cu Sibiul ÅŸi cu BraÅŸovul. De pildă, casele din lemn, cu acoperiÅŸ din paie, erau caracteristice în Nösnerland ÅŸi spre începutul secolului al XX-lea. În schimb, casele săseÅŸti din satele din Sud-Estul Transilvaniei erau construite din cărămidă, încă de la începutul secolului al XVIII-lea.

Material furnizat de Agentia Nationala de Presa Agerpres si citat de ArtSpirit.ro