Expozitie Boierul Pallady, la Muzeul Naţional Cotroceni

O expoziÅ£ie cu tema "Boierul" Pallady în vizită la Muzeul NaÅ£ional Cotroceni se va deschide, joi seară, în spaÅ£iile medievale ale muzeului bucureÅŸtean amintit, a anunÅ£at, marÅ£i, printr-un comunicat transmis AGERPRES, instituÅ£ia gazdă.

Organizată în colaborare cu Muzeul de Artă Craiova, expoziÅ£ia îÅŸi propune readucerea în memoria publicului a operei unui pictor care a fost considerat cel mai intelectual dintre plasticienii români ÅŸi care spunea despre sine: "nu sunt modern, sunt din toate timpurile".

ColecÅ£ia Theodor Pallady, care face obiectul expoziÅ£iei de la Muzeul NaÅ£ional Cotroceni, cuprinde 26 de tablouri, de la începuturile picturii marelui artist (1904 - Paris - "Pod peste Sena", "Podul artelor"), până la ultima parte a creaÅ£iei acestuia ("Casa de la Bucium", "Peisaj din IaÅŸul de altădată").

Nu lipsesc temele majore ale picturii lui Pallady: compoziţiile cu nuduri din interior şi naturile statice.

ExpoziÅ£ia va fi deschisă în perioada 16 septembrie 2010 - 16 martie 2011.

"Boieria" pictorului Theodor Pallady derivă în primul rând din datele sale biografice fiind fiul lui Iancu Pallady (strămoÅŸii săi pe linie paternă sunt identificabili încă din sec. al XVII-lea la curtea domnitorului moldovean Vasile Lupu) ÅŸi al Mariei Cantacuzino (înrudindu-se deci după mamă cu glorioasa spiţă a domnitorilor Åžerban Cantacuzino ÅŸi Constantin Brâncoveanu).

Theodor Pallady a studiat mai întâi ingineria la Politehnica din Dresda (1887-1889), luând în acelaÅŸi timp lecÅ£ii de desen ÅŸi pictură cu Erwin Oehme, care, recunoscându-i înzestrarea artistică, îl sfătuieÅŸte să plece la Paris. În capitala FranÅ£ei lucrează în atelierul lui Jean Arman ÅŸi se înscrie la Academia de Arte Frumoase.

În 1892 intră în atelierul lui Gustave Moreau, unde îi va avea colegi pe Henri Matisse, cu care a legat o strânsă prietenie, pe Georges Rouault ÅŸi pe Albert Marquet. După moartea lui Moreau (1897), lucrează în atelierele lui Aime Morot ÅŸi Fernand Cormon, frecventând în acelaÅŸi timp, clasa lui Puvis de Chavannes, de la care preia fineÅ£ea desenului ÅŸi strălucirea culorilor.

În 1904 se întoarce în Å£ară ÅŸi expune la Ateneul Român, la saloanele oficiale. MenÅ£ine totodată legătura cu Parisul, unde deschide mai multe expoziÅ£ii personale, până în anul 1940. Expune la Bienala de la VeneÅ£ia în anii 1924, 1940, 1942.

Cu o formaÅ£ie complexă - rigoarea ÅŸcolii germane, simbolismul promovat de Moreau, experienÅ£ele Art-Nouveaului, prietenia cu Matisse, legăturile cu ceea ce se va numi "Ecole de Paris", l-au orientat pe Pallady spre compoziÅ£ia clasică, spre ceea ce este durabil, cu adevărat important sub înveliÅŸul aparenÅ£elor.

PredilecÅ£ia lui Pallady pentru natura moartă denotă dorinÅ£a de a reda într-un tablou un fragment din realitatea universală, în toată poezia ÅŸi armonia sa. Criticii de artă i-au revelat spiritul contemplativ, sensibilitatea ÅŸi nostalgia, spunând despre el că "a reuÅŸit ca nimeni altul în pictura românească să îmbine trăsăturile boierului moldav cu cele ale dandy-ului parizian".

În anii comunismului a avut o poziÅ£ie rezervată, fiind un susÅ£inător al Uniunii ArtiÅŸtilor Plastici, dar nefăcând concesii agresivei tendinÅ£e a realismului socialist. Înainte de a se stinge din viaţă, pe 16 august 1956, boierul Pallady s-a văzut "humilit" de două ori: pictura sa a stârnit admiraÅ£ia unui pictor sovietic materialist, iar autorităţile comuniste i-au conferit titlul de Maestru Emerit al Artei.

Material furnizat de Agentia Nationala de Presa Agerpres