Istoria limbii române, de Alexandru Philippide - cea mai amplă gramatică istorică a limbii române, in librării

Editura Polirom publică în premieră ciclul de prelegeri predat de Alexandru Philippide studenÅ£ilor de la Universitatea din IaÅŸi, timp de aproape 40 de ani (1895-1932), cu titlul: Istoria limbii române (ediÅ£ie cartonată, 720 de pagini).

Istoria limbii române este cea mai amplă gramatică istorică a limbii române, foarte densă în informaÅ£ii, cu interpretări adesea singulare ale faptelor de limbă ÅŸi cu concluzii originale.

Este diferită ca abordare ÅŸi concepÅ£ie, ca organizare ÅŸi ca mod de prezentare, atît faţă de lucrările de istoria limbii române elaborate de Ov. DensuÅŸianu ÅŸi Al. Rosetti, cît ÅŸi faţă de Istoria limbii române aparÅ£inînd lui G. Ivănescu. De altfel, G. Ivănescu, cel mai fidel ÅŸi devotat discipol al lui Philippide, a dezvoltat ideile ÅŸi soluÅ£iile lingvistice ale magistrului său, preluîndu-le critic ÅŸi edificînd astfel o operă, la rîndul ei, foarte originală.

EdiÅ£ia de faţă a fost elaborată, în mai multe etape, de G. Ivănescu, Carmen-Gabriela Pamfil ÅŸi LuminiÅ£a BotoÅŸineanu. ConcepÅ£ia ediÅ£iei urmează, cu adaptările cuvenite, modelul de editare a celebrului Cours de linguistique générale, iniÅ£iat în 1916 de foÅŸti studenÅ£i ai lui Ferdinand de Saussure, pe baza notelor de curs.

De asemenea, au fost avute în vedere ÅŸi ediÅ£iile conÅ£inînd cursurile universitare ale lui Ov. DensuÅŸianu ÅŸi G. Ibrăileanu realizate, în aceeaÅŸi manieră, la noi. Pentru reconstituirea textului s-au folosit manuscrisul autograf al ultimelor două părÅ£i ale cursului (Istoria sunetelor ÅŸi Istoria formelor), precum ÅŸi caietele unor foÅŸti studenÅ£i ai lui Philippide, din diferite perioade (Mihai Costăchescu, Iorgu Iordan, Ion Lăzărescu, Elvira Irimia, Virginia Ghibu, Lucia Pop, Haralamb Mihăescu, Diomid Strungaru).

Textul, amplu adnotat, este completat de Bibliografie, un Indice de autori ÅŸi un Indice de cuvinte, forme gramaticale, variante fonetice ÅŸi elemente derivative, rezumate în limbi străine de circulaÅ£ie (germană, engleză ÅŸi franceză) ÅŸi o Anexă în care au fost reproduse hărÅ£i ÅŸi fotocopii după manuscrisul autograf al lui Philippide ÅŸi după caietele elevilor săi.

Alexandru Philippide (1859-1933), profesor la Universitatea „Al. I. Cuza” din IaÅŸi, Catedra de Filologie Română, între anii 1893 ÅŸi 1933, membru al Academiei Române, este considerat fondatorul Åžcolii lingvistice ieÅŸene. A debutat cu lucrarea Încercări asupra stărei sociale a poporului român în trecut, IaÅŸi, 1881, teză de licenţă, susÅ£inută în acelaÅŸi an. Au urmat: Introducere în istoria limbei ÅŸi literaturei române, IaÅŸi, 1888, Principii de istoria limbii, IaÅŸi, 1894, Gramatică elementară a limbii române, IaÅŸi, 1897, Originea românilor, vol. I, Ce spun izvoarele istorice, vol. II, Ce spun limbile română ÅŸi albaneză, IaÅŸi, 1925, 1928.

Intre 1897 ÅŸi 1905 a redactat porÅ£iunea A – dăzvăţ a DicÅ£ionarului limbii române al Academiei (manuscris aflat la Biblioteca Filialei IaÅŸi a Academiei Române). În seria de studii ÅŸi articole: Idealuri (1891), Specialistul român (1900), Specialistul român.

ContribuÅ£ie la istoria culturii româneÅŸti din secolul al XIX-lea (1906-1907), Cum se apără specialistul român (1908), DicÅ£ionarul Academiei sau basmul cucoÅŸului roÅŸ (1908), Un specialist român la Lipsca (1909), PseudoÅŸtiinţă contemporană (1911), CoincidenÅ£e (1915), PrejudiÅ£ii (1916) etc.,

Philippide analizează direcÅ£ii ÅŸi metode de cercetare, curente ÅŸi doctrine lingvistice, filozofice sau literare, opere esenÅ£iale filologice (în sens larg), pentru a semnala, adesea în termeni duri, erori, confuzii, incoerenÅ£e, superficialitate ÅŸi inconsecvenţă. De-a lungul carierei didactice a predat cursuri de teoria limbii (Introducere în ÅŸtiinÅ£a limbii ÅŸi Fiziologia sunetelor) ÅŸi de istoria limbii române.