Scrisori imaginare, de Octavia Paler - la Editura Polirom

În anul 2008, Editura Polirom a iniÅ£iat Seria de autor „Octavian Paler”, coordonată de Georgeta Naidin-Dimisianu, în care au apărut pînă în prezent volumele: Un om norocos (ediÅ£ia a II-a, 2008), Polemici cordiale (ediÅ£ia a II-a, 2008), Aventuri solitare (ediÅ£ia a II-a, 2008), Mitologii subiective (ediÅ£ia a III-a, 2008), Apărarea lui Galilei (Premiul Academiei Române; ediÅ£ia a III-a, 2009), ViaÅ£a ca o coridă (ediÅ£ia a II-a, 2009), Drumuri prin memorie (ediÅ£ia a III-a, 2009), DeÅŸertul pentru totdeauna (ediÅ£ia a II-a, 2009), Don Quijote în Est (ediÅ£ia a II-a, 2010), Caminante (Premiul Uniunii Scriitorilor; ediÅ£ia a III-a, 2010), RugaÅ£i-vă să nu vă crească aripi (ediÅ£ia a II-a, 2010), Eul detestabil (Polirom, 2010), Autoportret într-o oglindă spartă (2004; ediÅ£ia a III-a, Polirom, 2010) ÅŸi Scrisori imaginare (ediÅ£ia a V-a, Polirom, 2010).

Căutînd răspunsuri la întrebări ce l-au obsedat toată viaÅ£a, Octavian Paler compune scrisori adresate unor personalităţi care i-au dominat lecturile – Unamuno, Erasm, Camus, Rilke, Proust, Wilde, Pavese, Descartes, Gide etc. Toate scrisorile-eseu sînt însoÅ£ite de poezii, printre care se numără ÅŸi bine-cunoscuta Avem timp, amintită în atîtea rînduri la moartea scriitorului.

„Lumea n-a uitat că Montaigne s-a retras în celebra lui bibliotecă, la etajul al doilea al unui turn, să reflecteze asupra condiÅ£iei umane ÅŸi să-ÅŸi scrie opera. Iată de ce simt nevoia să recunosc că nici dragostea, nici singurătatea nu le-am descoperit cu ajutorul cărÅ£ilor. De fapt, vreau să spun că nu în bibliotecă am găsit morala acestor scrisori imaginare adresate unor umbre, dintre care unele mi-au dominat lecturile ÅŸi foamea de a admira, ci pe stradă, pe ţărmul mării sau printre amintiri. N-am urmărit aici mai mult decît să mărturisesc ceea ce am aflat cu ajutorul inimii de la viaţă. Åži, probabil, tot de aceea am aÅŸezat după fiecare scrisoare un poem, fiind hotărît să respect nu legile literare, ci ale melancoliilor care m-au împins la confesiuni”, spunea Octavian Paler.

Octavian Paler s-a născut la 2 iulie 1926, în comuna Lisa, judeÅ£ul BraÅŸov. A urmat, ca bursier, Liceul „Spiru Haret” din BucureÅŸti (1937 1944), făcînd însă ultima clasă la Liceul „Radu Negru” din FăgăraÅŸ ÅŸi susÅ£inînd bacalaureatul la Sibiu, în 1945. Este, concomitent, student la Facultatea de Litere ÅŸi Filosofie, respectiv Facultatea de Drept din BucureÅŸti (1945-1949).

După absolvire, e recomandat de Tudor Vianu pentru a rămîne asistent la Catedra de Estetică, însă declină propunerea ÅŸi se angajează la Radiodifuziune. Aici va fi corespondent special, apoi redactor ÅŸef adjunct la redacÅ£ia culturală. Este corespondent Agerpres la Roma, cîteva luni, la sfîrÅŸitul anului 1964, iar în următorii ani director general al Televiziunii Române (1965 1968), director general adjunct la Radio (1968 1970), redactor ÅŸef la România liberă (1970 1983). Demis în 1983 din motive politice, se va pensiona medical în acelaÅŸi an, reintrînd în „arenă” odată cu RevoluÅ£ia din 1989, cînd devine director onorific al ziarului România liberă. Ulterior s a aflat în aceeaÅŸi postură la Cotidianul.

Scriitorul a debutat publicistic în 1958, cu versuri în Luceafărul, iar editorial, abia în 1970, cu volumul de poezii Umbra cuvin¬telor.

Octavian Paler a încetat din viaţă pe 7 mai 2007, la BucureÅŸti.